
Pe câteva file ale manuscriselor, îndeosebi pe cele cu caracter religios,
se găsesc însemnări ce dezvăluie
concepţii şi moravuri, fapte şi întâmplări mărunte, nu toate poate de amplitudinea
solicitată pentru a constitui fapte istorice, dar atât de necesar de a fi la
îndemâna cercetătorilor pentru reconstituirea trecutului.
Spre exemplu, manuscrisul de la începutul secolului al XIX-lea,
Duhovnicească deprindere, copiat de
monahul Stratonic de la mănăstirea Neamţ ne dezvăluie evenimente istorice: o
răscoală ce a avut loc la Iaşi, în 1819, împotriva domnului Scarlat Alexandru
Calimah voevod, într-al şaptelea an al domniei sale. Dintr-un alt comentariu
lăsat pe paginile cărţii aflăm detalii despre un cutremur ce a avut loc pe 13
noiembrie 1829.
Un rol deosebit de important în colecţia dată îl are Pomealnic al Sfintei Mănăstiri Voroneţ, cea mai veche carte a colecţiei, tradusă şi scrisă
la Voroneţ în 1775, la care a trudit
prolificul cărturar Bartolomeu Măzăreanu.
Codicele reprezintă un manuscris cu copertă iniţială în scândură, acoperită cu
piele, imprimată cu figuri florale. Sunt şi nişte urme a două catarame, dintre
care s-a păstrat doar o legătură. Manuscrisul românesc cu caractere chirilice
are 157 de pagini numerotate cu litere chirilice şi 3 nenumerotate. Câmpul
fiecărei pagini este delimitat de copist printr-un patrulater dreptunghiular şi
împărţit în două sau trei coloane. Nu se ştie cu exactitate când şi în ce
împrejurări a ajuns codicele în Basarabia. Pomealnicul
Mănăstirii Voroneţ reprezintă un document istoric deosebit de valoros şi
prin faptul că deschide noi căi de cunoaştere cu privire la trecutul acestui
lăcaş sfânt, a epocii lui Ştefan cel Mare, dar şi prin aceea că oferă
informaţii noi despre zeci de generaţii de oameni de diferite ranguri.
Galina CANŢÎR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu