DUHOVNICEASCĂ DEPRINDERE: UN MANUSCRIS NEMŢEAN NECUNOSCUT

Printre  valorile  bibliofile  atestate  în  Sectorul Carte  Rară  şi  Veche  a Bibliotecii  Ştiinţifice  Centrale  „A.  Lupan”  a Academiei de Ştiinţe a Moldovei este un manuscris de  la  începutul  secolului  XIX,  cu  titlul Duhovnicească  deprindere,  copiat  de  monahul Stratonic de la mănăstirea Neamţ. Manuscrisul s-a aflat în biblioteca acestei mănăstiri până în anul 1864,  când  un  grup  de  călugări,  îndrumaţi  de duhovnicul  Andronic, au părăsit vechea mănăstire a Neamţului, din cauza condiţiilor vitrege în care s-au  pomenit  mănăstirile  româneşti  din  dreapta Prutului, în legătură cu secularizarea pământurilor mănăstireşti în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Acest duhovnic împreună cu alţi monahi nemţeni s-a stabilit în Basarabia, pe teritoriul satului Chiţcani de pe râul Nistru, unde a întemeiat o altă mănăstire a Neamţului, cunoscută până în prezent cu numele de Noul Neamţ. Prin contribuţia duhovnicului Andronic a fost transportată o parte considerabilă a bibliotecii mănăstirii Neamţ, dovadă în acest sens fiind numeroasele  ex-libris-uri,  însemnări  manuscrise,  ştampile,  care  confirmă apartenenţa vechii lavre a Neamţului.  În rândurile de mai jos redăm unele informaţii despre acest manuscris, ca: titlul, cuprinsul cărţii şi însemnările manuscrise, în speranţa că vor fi de folos celor interesaţi de valorile bibliofile româneşti la general şi de cele nemţene în particular. 

Descriere. Prezintă 7 f., 300 f. Cartea mai are o numerotare ulterioară a foilor, în creion şi include cele 7 f. numerotate separat, de la începutul cărţii. Astfel, după cele 300 f. numerotate cu cerneală neagră urmează f. 308-389 curate,  numerotate  cu  creionul.  Dimensiuni  exterioare:  22  x  15,5  x  5  cm. Dimensiuni foaie: 26 x 14,5 cm. Titlul cărţii este încadrat în chenar Text cu negru pe o coloană, cu 20 şi 22 de rânduri pe pagină. Coperţile lemn, piele cafenie. Pe marginile coperţilor chenar floral aplicat prin presare, iar pe centru câte un medalion oval. Cotorul este din piele, compoziţii florale, nervuri imprimate, iar în partea de sus are imprimat cu galben titlul cărţii: ДУХОВНИЧАСКЪ  ДЕПРИНДЕРЕ. Cheutori din piele şi metal. Stare bună de conservare.

Titlul  manuscrisului: Î-/ntru  Slava  Sfin-/tei ceii de o fiinţă, de vi-/aţă făcătoarei şi nedes-/părţitei  troiţă,  A  Tatălui  /  şi  a  Fiiului  şi  a Sfăntului D(u)h: s-au  scris  aceas-/tă carte sfântă şi învăţătoare carte / întru care la început iaste viiaţa şi ne-/voinţile Precuviosului, părintelui no-/stru Teodor Studitul şi apoi şi al-/tor precuvioşi şi sfinţi părinţi a-/dunate şi începându cu mila lui Dumnezău  /  a  scrii  adecă  de  la  velet  1802, fevruarii / la zi întăi şi-i prescrisă, adecă de pi cărţile sfintei mănăstiri: a Nemţului. Întru care Sla-/vă, cinste şi închinăciune a Tatălui şi a Fi-/iului şi a Sfântului D(u)h, acum şi puru-/re în veci vecilor. Amin. <în continuare scris la o data ulterioară> În zilele Stareţului Doroftei, de mână păcătoasă a lui monah Sandul - Stratonic - fiind frate.    

Însemnări. Pe o foaie curată la începutul cărţii, din 7 f.: I. „În ştiinţă să fie că la 1819 iuniia 8, ziua duminecă, s-au rădicat ţara din oraşul Iaşii asupra măriei sali domnului Scarlat Alexandru Calimah voevod, într-al şaptele an al domniei Sali şi mergând norodul pănă la porta curţii, luat fiind de norod înainte făr de voe şi pe mitropolitul Veniamin şi nepriimindu-l înlăuntrul curţii au început a bate în poartă norodul cu pietre şi azvârli înlăuntru iar mitropolitul  au  fugit  dintre  dânşii,  iar  arnăuţii  dinlăuntru  au  început  a împuşca şi au căzut den norod cu morţi, cu răniţi piste patruzeci de suflete, iar turburare au ţănut de duminecă dimineaţa pănă luni sara, spre marţi şi s-au mai ostoit, iar norodul nici măcar o dată n-au împuşcat din arme”.

II. „În ştiinţă să fie că la 1829, noemv(rie) 13 zile, spre patrusprezeci la 11 ceasuri de noapte, sau cutremurat pământul foarte tari ca căt ai ceti milueşti-mă Dumnezeule, rar, atăt au ţănut cutremurul şi în Iaşi multe zidiri au căzut de tot şi multe au rămas struncinat”.

F.  1  de  titlu:  „Книга  сiя  принадлежить  Ново-Нямецкому  Св. Вознесенскому Монастыру 1887 года (se repetă pe f. 1)” <Cartea aceasta aparţine  Mănăstirii  cu  hramul  Sf. Înălţări. Anul 1887>.

F.  1-18: „Această sfântă carte este a obştejitiei preafericitului părintelui nostru stareţului Paisie şi cine o va înstreina ori în ce chip dintru această sf(â)ntă Nooaă Monastire Niamţul acela în veaci să rămâe supt ne ertat canon şi neblagosloveniia Maicii  D(o)mnului  şi  a  părintelui  nostru,  anul 1864”.

        Ştampile: Pe f. 1 (din 7) este aplicată o ştampilă ovală, cerneală verde: Biblioteca Monastirii Noul Neamţ Basarabia, jud. Tighina (se repetă pe aceeaşi foaie cu cerneală violetă şi pe f. 1 de titlu cu cerneală verde).

Alăturată este o ştampilă rotundă, cerneală violetă, cu legenda: НОВО-НЯМЕЦКАГО  СВ.  ВОЗНЕСЕНСКАГО  МОНАСТЫРЯ  (pe  centru scena Înălţării).

Pe  f.  7v o  ştampilă  dreptunghiulară,  cerneală  violetă,  cu  legenda: ЦЕНТРАЛЬНАЯ БИБЛИОТЕКА Академии наук МССР. 

                                                              

                                                                     dr., conf. univ. Igor CERETEU

                                                                                Institutul de Istorie