APOSTOL (Bucureşti, 1683)

Concomitent cu Cartea românească de învăţătură, o altă tipăritură pornea să cutreiere poporul românesc APOSTOL care a apărut în 1683, la Bucureşti, în epoca lui Şerban Cantacuzino, sub îngrijirea Mitropolitului Teodosie. În istoria culturii româneşti, perioada domniei lui Şerban e caracterizată, pe tărâm religios prin triumful grecismului asupra slavonismului şi prin un pas mai departe în procesul de introducere a limbii române în biserică [1, p. 47].

Apostolul cuprinde texte din Faptele Apostolilor şi din epistolele Noului Testament citite la Liturghie şi alte slujbe religioase [2, p. 28]. Este o carte cu caracter religios, în limba română cu caractere chirilice, tradusă de pe un Apostol grecesc. Are 5 foi nenumerotate şi 200 numerotate. Textul tiparului este negru şi roşu, pagina încadrată având 32 rânduri.

Apostolul, este împodobit cu frontispicii, iniţiale ornate, gravuri ocupând o pagină întreagă. Foaia de titlu a cărţii este o adevărată dovadă a măiestriei tipografului Ieromonah Damaschin Gherbest, care şi-a lăsat iniţialele Д. Г.

Cadrul foii de titlu reprezintă o arcadă înzestrată cu elemente vegetale, scene biblice, medalioane cu chipuri. În partea inferioară a cadrului este înfăţişată scena biblică ADORMIREA MAICII DOMNULUI: în centrul imagii, Maica Domnului, întinsă pe patul mortuar, aureolată, cu mâinile strânse la piept, zăcând fără suflare. Alături, Iisus Hristos, în picioare şi cuprins în nimbul luminii, întors către capul mamei sale, ţine pe braţul drept un prunc înfăşat, închipuind sufletul Maicii. De pe o parte şi alta a catafalcului sunt arătaţi apostlii, unul din ei fiind cu o cadelniţă în mână (cădeşte), altul aplecându-se uşor la picioarele ei, cuprinde cu mâinele patul [3, p. 140-141].

Gravura foii de titlu reprezintă lateral lângă coloane, 2 apostoli în postura întreagă. În partea dreaptă – Apostolul Petru, aureolat, cu iniţialele, ţinând în mâna dreaptă o cheie, iar în mâna stângă o carte. Cheia, este un instrument simbolic ce caracterizează puterea de legare şi dezlegare a celui ce o poartă. În spaţiul religios, această putere spirituală i-a fost conferită Apostolului Petru. În popor, el este considerat „păzitorul porţilor cerului”, considerându-se că la el sunt cheile [4, p. 92-93]. La picioarele lui este o inscripţie cu caractere chirilice КАМЕНВЕРЫ, iar sub litere este arătată scena cu martiriul apostolului – răstingnit pe o cruce cu capul în jos.

În partea dreaptă a cadrului, e înfăţişat Apostolul Pavel, aureolat reprezentat ţinând în mâna dreaptă o sabie, iar în stânga o carte. Sabia, semnifică puterea tăioasă a cuvântului lui Dumnezeu, pedeapsa divină [5, p. 374]. Sub inscripţie, ilustrată scena mortuară a apostolului Pavel a îndurat martiriul la Roma, la puţin timp după Petru. Fiind cetăţean roman, el a fost decapitat cu spada, pe drumul spre Ostia [6, p. 209].

Pe verso foii de titlu se află Stema Ţării Româneşti. Ea reprezintă pajura bicefală (vultur imperial cu două capuri) ce ţine în gheare spada (dreapta) şi buzdugan (stânga) – aceasta este stema familiei Cantacuzino. Coroana imperială domină întreaga gravură care evocă tăria, puterea şi izbânda domniei lui Şerban Cantacuzino asupra duşmanilor [7, p. 42]. În mijlocul imaginii se află corbul cu crucea în cioc, la dreapta desenat un soare, iar la stânga o semilună, ambele reprezentate ca figuri umane (ochi, nas, gură). Stema e însoţită de iniţialele domneşti şi 8 versuri:  

„Versuri 8 asupra Stemelor Luminatului şi Înnălţatului Domnu / Io Serbanu C. B. Voevod / Filosofii toţi numescu pre Gripsoru înpăratu/Iară corbulu zicu a fi Hrănitoriu de Proroci / Aceşte amăndoi cununâ pre Domnulu Şerbanu Voevodă, / Arătându şi nemurile, despre ce viţă să trage, / Despre tată Gripsorulu, Nemulu celu înpărătescu, / Iară corbulu despre mumă, Odrăslire ce Domnească. / Rugăm dară pre Dumnezeu ca pre-acest Domnu luminat / Să-l păzescă totu cu pace, cu Domnie fericită.” [8, p. 260]

Un loc important în descrierea şi particularizarea cărţilor îl au însemnările identificate pe paginile exemplarelor cercetate, însemnări anonime sau iscălite, care au o semnificaţie aparte în înţelegerea vieţii comunităţilor care au  deţinut aceste bunuri culturale şi de patrimoniu. Ele reprezintă mărturii cu o semnificaţie aparte, care fixează ecouri ale unor evenimente cu rezonanţe complexe în viaţa comunităţii sau în viaţa particulară a posesorilor sau utilizatorilor. De pe paginile 3-12 a Apostolului, aflăm detalii despre posesorii cărţii, circulaţia ei şi că blestemat va fi cel ce va îndrăzni să ia cartea: „Să (să) ştie acesta şi dumnezăescu Apostol este a lui priotu(lui) ot sat Înghimposa, cumpărat din puterea lui şi cini s-ar ispiti a-l înstreina de la mâna lui să fie proclet”[9, p. 53].

Apostolul, se găseşte în colecţia de Carte Românească, Sectorul Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan”.

Galina CANŢÎR

REFERINŢE BIBLIOFRAFICE:

1.      IONNIŢIU, N. Th. Istoria editurii româneşti. Bucureşti, 1943. 254 p.

2.      STOIAN, Ion M. Dicţionar religios. Bucureşti. S.a. 294 p.

3.      ŞTEFĂNESCU, Ion D. Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti. Bucureşti: Meridiane, 1973. 269 p.

4.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. I Bucureşti, 2002.

5.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. II Bucureşti, 2002.

6.      FOUILLOUX, Danielle şi al. Dicţionar cultural al Bibliei. Ed. A 2-a. Bucureşti, 2006. 361 p.

7.      MISCHEVCA, Vlad şi Ion NEGREI. Simbolurile Ţării Moldovei:  O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX. Ed. A 2-a. Chişinău, 2010. 142 p.

8.      BIANU, Ioan şi Nerva HODOŞ, Bibliografia românească  veche (1580-1830). T. 1. 1508-1716. Bucureşti: Editura Socec, 1903. 572 p.

9.      CERETEU, Igor. Cartea românească veche şi modernă în fondurile din Chişinău: Catalog. Iaşi, 2011. 445 p.