APOSTOL (Bucureşti, 1683)

Concomitent cu Cartea românească de învăţătură, o altă tipăritură pornea să cutreiere poporul românesc APOSTOL care a apărut în 1683, la Bucureşti, în epoca lui Şerban Cantacuzino, sub îngrijirea Mitropolitului Teodosie. În istoria culturii româneşti, perioada domniei lui Şerban e caracterizată, pe tărâm religios prin triumful grecismului asupra slavonismului şi prin un pas mai departe în procesul de introducere a limbii române în biserică [1, p. 47].

Apostolul cuprinde texte din Faptele Apostolilor şi din epistolele Noului Testament citite la Liturghie şi alte slujbe religioase [2, p. 28]. Este o carte cu caracter religios, în limba română cu caractere chirilice, tradusă de pe un Apostol grecesc. Are 5 foi nenumerotate şi 200 numerotate. Textul tiparului este negru şi roşu, pagina încadrată având 32 rânduri.

Apostolul, este împodobit cu frontispicii, iniţiale ornate, gravuri ocupând o pagină întreagă. Foaia de titlu a cărţii este o adevărată dovadă a măiestriei tipografului Ieromonah Damaschin Gherbest, care şi-a lăsat iniţialele Д. Г.

Cadrul foii de titlu reprezintă o arcadă înzestrată cu elemente vegetale, scene biblice, medalioane cu chipuri. În partea inferioară a cadrului este înfăţişată scena biblică ADORMIREA MAICII DOMNULUI: în centrul imagii, Maica Domnului, întinsă pe patul mortuar, aureolată, cu mâinile strânse la piept, zăcând fără suflare. Alături, Iisus Hristos, în picioare şi cuprins în nimbul luminii, întors către capul mamei sale, ţine pe braţul drept un prunc înfăşat, închipuind sufletul Maicii. De pe o parte şi alta a catafalcului sunt arătaţi apostlii, unul din ei fiind cu o cadelniţă în mână (cădeşte), altul aplecându-se uşor la picioarele ei, cuprinde cu mâinele patul [3, p. 140-141].

Gravura foii de titlu reprezintă lateral lângă coloane, 2 apostoli în postura întreagă. În partea dreaptă – Apostolul Petru, aureolat, cu iniţialele, ţinând în mâna dreaptă o cheie, iar în mâna stângă o carte. Cheia, este un instrument simbolic ce caracterizează puterea de legare şi dezlegare a celui ce o poartă. În spaţiul religios, această putere spirituală i-a fost conferită Apostolului Petru. În popor, el este considerat „păzitorul porţilor cerului”, considerându-se că la el sunt cheile [4, p. 92-93]. La picioarele lui este o inscripţie cu caractere chirilice КАМЕНВЕРЫ, iar sub litere este arătată scena cu martiriul apostolului – răstingnit pe o cruce cu capul în jos.

În partea dreaptă a cadrului, e înfăţişat Apostolul Pavel, aureolat reprezentat ţinând în mâna dreaptă o sabie, iar în stânga o carte. Sabia, semnifică puterea tăioasă a cuvântului lui Dumnezeu, pedeapsa divină [5, p. 374]. Sub inscripţie, ilustrată scena mortuară a apostolului Pavel a îndurat martiriul la Roma, la puţin timp după Petru. Fiind cetăţean roman, el a fost decapitat cu spada, pe drumul spre Ostia [6, p. 209].

Pe verso foii de titlu se află Stema Ţării Româneşti. Ea reprezintă pajura bicefală (vultur imperial cu două capuri) ce ţine în gheare spada (dreapta) şi buzdugan (stânga) – aceasta este stema familiei Cantacuzino. Coroana imperială domină întreaga gravură care evocă tăria, puterea şi izbânda domniei lui Şerban Cantacuzino asupra duşmanilor [7, p. 42]. În mijlocul imaginii se află corbul cu crucea în cioc, la dreapta desenat un soare, iar la stânga o semilună, ambele reprezentate ca figuri umane (ochi, nas, gură). Stema e însoţită de iniţialele domneşti şi 8 versuri:  

„Versuri 8 asupra Stemelor Luminatului şi Înnălţatului Domnu / Io Serbanu C. B. Voevod / Filosofii toţi numescu pre Gripsoru înpăratu/Iară corbulu zicu a fi Hrănitoriu de Proroci / Aceşte amăndoi cununâ pre Domnulu Şerbanu Voevodă, / Arătându şi nemurile, despre ce viţă să trage, / Despre tată Gripsorulu, Nemulu celu înpărătescu, / Iară corbulu despre mumă, Odrăslire ce Domnească. / Rugăm dară pre Dumnezeu ca pre-acest Domnu luminat / Să-l păzescă totu cu pace, cu Domnie fericită.” [8, p. 260]

Un loc important în descrierea şi particularizarea cărţilor îl au însemnările identificate pe paginile exemplarelor cercetate, însemnări anonime sau iscălite, care au o semnificaţie aparte în înţelegerea vieţii comunităţilor care au  deţinut aceste bunuri culturale şi de patrimoniu. Ele reprezintă mărturii cu o semnificaţie aparte, care fixează ecouri ale unor evenimente cu rezonanţe complexe în viaţa comunităţii sau în viaţa particulară a posesorilor sau utilizatorilor. De pe paginile 3-12 a Apostolului, aflăm detalii despre posesorii cărţii, circulaţia ei şi că blestemat va fi cel ce va îndrăzni să ia cartea: „Să (să) ştie acesta şi dumnezăescu Apostol este a lui priotu(lui) ot sat Înghimposa, cumpărat din puterea lui şi cini s-ar ispiti a-l înstreina de la mâna lui să fie proclet”[9, p. 53].

Apostolul, se găseşte în colecţia de Carte Românească, Sectorul Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan”.

Galina CANŢÎR

REFERINŢE BIBLIOFRAFICE:

1.      IONNIŢIU, N. Th. Istoria editurii româneşti. Bucureşti, 1943. 254 p.

2.      STOIAN, Ion M. Dicţionar religios. Bucureşti. S.a. 294 p.

3.      ŞTEFĂNESCU, Ion D. Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti. Bucureşti: Meridiane, 1973. 269 p.

4.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. I Bucureşti, 2002.

5.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. II Bucureşti, 2002.

6.      FOUILLOUX, Danielle şi al. Dicţionar cultural al Bibliei. Ed. A 2-a. Bucureşti, 2006. 361 p.

7.      MISCHEVCA, Vlad şi Ion NEGREI. Simbolurile Ţării Moldovei:  O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX. Ed. A 2-a. Chişinău, 2010. 142 p.

8.      BIANU, Ioan şi Nerva HODOŞ, Bibliografia românească  veche (1580-1830). T. 1. 1508-1716. Bucureşti: Editura Socec, 1903. 572 p.

9.      CERETEU, Igor. Cartea românească veche şi modernă în fondurile din Chişinău: Catalog. Iaşi, 2011. 445 p. 

CARTEA ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ sau CAZANIA LUI VARLAAM

Cronicarii şi tipografii neamului românesc au un dar aparte nu doar de a transpune frumuseţea şi sfinţenia în creaţia lor, dar şi de a le transmite cu vlagă urmaşilor. Între multitudinea de comori bibliofile rămase ca dovadă a măiestriei artei, condeiului şi cuvântului veacurilor apuse Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643) este o mărturie vie a spiritualităţii neamului românesc. O tipăritură ce se află în Sectorul Carte Rară şi Veche al Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Cartea românească de învăţătură sau Cazania lui Varlaam este tipăritura de cel mai larg răsunet în viaţa spirituală a poporului nostru, în decursul secolelor trecute. Monumentalitatea lucrării se reflectă anume în importanţa şi circulaţia sa neîntreruptă timp de secole. Editată în 1643 este prima scriere tipărită în limba română în tipografia Trei Ierarhi (Trisvetitele) de la Iaşi, alcătuită şi îngrijită de Mitropolitul Varlaam în perioada domniei lui Vasile Lupu. Cazania sau paucenia, cum mai era numită în epocă, este un dar al domnitorului, destinată întregului neam românesc, „seminţiei” pravoslavnice de pretutindeni [1, p. 142-143].

Vasile Lupu şi mitropolitul Varlaam  - oameni de cult, animaţi de dorinţa de a sprijini promovarea culturii cu ajutorul Mitropolitului din Kiev, Petru Movilă, instalează în 1642 o tiparniţă în chiliile mănăstirii Trei Ierarhi (Treisfetitele) care a lucrat sub călăuza mitropolitului Varlaam.

Varlaam, fecior de răzeşi, originar din părţile Putnei, prin cultura sa teologică, calităţile sufleteşti, cunoştinţele de limbă slavă şi greacă a fost rapid ridicat la înalta treaptă de mitropolit al Moldovei în 1632, calitate pe care şi-o menţine până în 1653, ultimul an de domnie al lui Vasile Lupu. Prin îndeletnicirea sa cărturărească, el deschide şirul traducerilor şi editarea cărţilor religioase [2, p. 191 ]. Opera de căpătenie este Cazania. Carte de edificare şi luminare ce are titlul complet Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari (506 foi). Ea cuprinde predici la pericopele evanghelice ale duminicilor şi sărbătorilor, care se puteau citi în faţa credincioşilor în cadrul Sfintei liturgii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului din evanghelie, cuprinzând sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, cu înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă câteva legende hagiografice ce povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei, dintre care 2 sunt legate de teritoriul Moldovei: a Sf. Ioan cel Nou, protectorul Moldovei, ale cărui moaşte fuseseră aduse din cetatea Albă la Suceava, şi a Sfintei Mucenice Paraschiva din Epivat ale cărei moaşte fuseseră aduse din Constantinopol de Vasile Lupu şi aşezate la Mănăstirea Treisfetitele. Cuprinde 54 cazanii la duminici şi 21 la sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor, majoritatea fiind traduse sau prelucrate după lucrarea intitulată Comoara a mitropolitului grec Damaschin Studitul (1577), alte 32 de cazanii la duminici erau preluate din cartea predicatorului ucrainean Chiril Staroveţchi [3, p. 160 ]. Varlaam prin scrierea sa a adus un aport valoros în procesul de formare al limbii române literare. În textul cazaniei elementele slave se întâlnesc rar, şi sânt cuvinte ce erau înţelese când cultul divin era săvârşit în limba slavă, astăzi cuvintele date dau un caracter arhaic (ciudesa, liubovul, oteţî, oblastiia etc.). Foloseşte numeroase cuvinte de origine latină, forme sau expresii compuse cu elemente latine care astăzi sânt dispărute sau mai există în arii izolate, ca arhaisme (alalţi – ceilalţi, ascultoi – ascultători, mainte – mai înainte) [4, p. 195].

Cartea, reprezintă un tezaur nu doar prin puterea mirifică a cuvântului, dar şi prin valoarea ei artistică. Xilogravurile, frontispiciile, letrinele ce împodobesc tipăritura oferă un aspect şi o imagine deosebită. Deşi uneltele de bază şi chiar meşterii proveneau din Kiev, tehnica tiparului, modul de lucru şi mai ales realizarea gravurilor au o notă de specific românesc. Tipografia a fost înzestrată şi cu literă grecească adusă de la tipografia din Lvov, aflată sub conducerea mitropolitului kievean, Petru Movilă. Litera folosită este semiunicală chirilică, un pic înclinată. Textul cules cu litere de diferite mărimi este imprimat în negru şi roşu. În interiorul textului, la începuturi de capitole şi paragrafe întâlnim iniţiale ornamentate.

Letrinele, de mai multe mărimi, sunt decorate cu elemente vegetale, motive florale ce formează ramuri, cununi, ghirlande etc. Unele sunt neîncadrate, unele alcătuite din împletituri ca în vechile manuscrise moldoveneşti (litera K), altele alcătuite din motive botanice cu îngeri, femei, şerpi. Iniţiala S (chirilică dz), alcătuită din capul unui înger, o femeie, un cap de dragon şi ramuri cu frunze stilizate. Sânt şi iniţiale încadrate, compuse din motive botanice, iniţiale alcătuite din scene laice: un B chirilic este flancat de 2 cântăreţi unul cu flaut, celălalt cu mandalină [5, p. 67].

Paucenia, are două  foi de titlu deosebite. Prima pagină de titlu este o combinaţie reuşită a colonadelor şi medalionelor de sfinţi. În partea de sus a paginii, într-un medalion se află Mîntuitorul Hristos, cu nimb cruciger, ţinând într-o mînă o carte, iar cu o doua comentând ceva. În colţurile cadrului, cei 4 evanghelişti: încadraţi în medalione, cu cîte o carte în mîini şi simbolurile lor evanghelice: Matei (înger, băiat), Marcu (leu), Luca (taur), Ioan (vultur). În partea dreaptă, Apostolul Pavel, Sfânta Mucenică Parascheva, în partea stângă Apostolul Petru şi sf. Ioan cel Nou. În partea inferioară a paginii, cei trei mari ierarhi: Sf. Vasile cel Mare, Grigore, Ioan Gură de Aur.  Toţi sunt aureolaţi.

A doua foaie de titlu reprezintă în partea superioară un medalion cu cei trei ierarhi, în colţul dreaptă sus – Sfîntul Mucenic Ioan cel Nou, în colţul stângă sus, Sfântul Gheorghe. În părţile laterale nişte coloane stilizate cu elemente vegetale.

La împodobirea operei au fost utilizate 56 xilogravuri ca suport pentru frontispicii, inclusiv 2 imagini ale foilor de titlu. Xilogravurile includ 7 viniete ce care sunt ornate textele 78 variante pentru iniţiale [6, p. 99].

Gravurile, au un rol important, acela de a împodobi cărţile şi de a explica conţinutul acestora, facilitând astfel înţelegerea textelor [7, p. 193]. Paginile sunt înzestrate cu numeroaselor ilustraţii cu teme diferite, dintre care: Intrarea lui Hristos în Ierusalim, Învierea Domnului,  Pogorârea Duhului Sfânt, Duminica tuturor sfinţilor, Tăierea împrejur a Domnului Iisus Hristos, Schimbarea la faţă etc.

Exemplarele erau depozitate în cămara domnească, responsabili de vânzarea cărţii fiind diecii. Deoarece cartea aparţinea tipografiei domneşti, de un număr de exemplare dispunea însuşi domnitorul. Cele mai multe s-au vândut prin grija domniei şi a mitropoliei pe la biserici, şcoli şi mănăstiri.

Faptul că era o carte în limba română, tipărită de români, într-o ţară românească, pentru învăţătura neamului a făcut ca nu numai în momentul apariţiei ei, ci multă vreme după aceea, să aibă o mare căutare în rândul poporului. Preţul unui exemplar a fost în jur de 4 galbeni de aur [1, p. 143].

 Galina CANŢÎR

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Dudaş, Florian. Vechi cărţi româneşti călătoare. – Bucureşti, 1987. – 239 p.
2. Cartojan, N. Istoria Literaturii Române Vechi. – Bucureşti, 1980. – 589 p.
3. Enciclopedia ortodoxiei româneşti. – Bucureşti, 2010. – 160 p.
4. Onu, Liviu. Observaţii cu privire la contribuţia lui Varlaam la dezvoltarea limbii române literare // De la Varlaam la Sadoveanu. – Bucureşti, 1958. – 483 p.
5. Tomescu, Mircea. Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 1918. – Bucureşti, 1968. – 215 p.
6. Stăvilă, Tudor. Icoana basarabeană din sec. XIX. – Chişinău, 2011. – 190 p.
7. Tatay, Anca Elisabeta. Din istoria şi arta cărţii româneşti vechi: gravura de la Buda (1780-1830). –  Cluj-Napoca, 2011. – 500 p.

COLECŢIA MOLDAVICA

Prezenţa într-o bibliotecă a unui compartiment ce conţine şi păstrează cu drag o parte  bibliofilă a spiritualităţii şi identitităţii unei naţiuni este probabil cel mai mare tezaur.

Colecţia MOLDAVICA a Sectorului Carte Rară şi Veche al Bibliotecii Ştiinţifice Centrale este anume acel laborator de muncă intelectuală unde se găsesc printre rînduri şi litere dezvăluiri ale trăirilor neamului nostru.

Studierea patrimoniului naţional al unei biblioteci aduce un substanţial aport la cunoaşterea şi definirea unor mentalităţi, aspiraţii culturale.

MOLDAVICA s-a constituit fie printr-o susţinută şi costisitoare activitate de achiziţionare, fie prin înglobarea unui fond valoros deja existent în bibliotecă. O parte din cărţi au fost selectate, cumpărate de la anticariatele ştiinţifice din Kiev, Moscova, Odesa etc. În acest fel în rafturile sectorului s-au adunat lucrări de drept, politică, istorie, memorii, teologie.

Fondul mai cuprinde cărţi pegagogice, literatură psihopedagogică, tratate, manuale şcolare – deosebit de preţioase fiind Abecedarele alcătuite de Arhiepiscopul Gurie.

O importanţă notorie o au lucrările de drept ale juristului şi omului de stat român Andronache Donici, îndeosebi opera sa principală „Adunare cuprinzătoare în scurt din  cărţile împărăteştilor pravile...”  editată la Iaşi, Tipografia Mitropoliei în anul 1814. Ea îmbină obiceiul pământului cu normele de drept bizantin interpretate în sensul iluminismului.

O lucrare fără precedent între tipăriturile românești ale sec. XVII ce se află în colecţia dată este Cartea românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam, editată în anul 1643 la Iaşi. Ea continuă să rămână obiect de cercetare, de dezvăluire și elucidare, în pofida numeroaselor  studii care i-au fost consacrate în decursul timpului. Realizată în mod strălucit este o valoroasă lucrare ce a trezit un mare interes în jurul său, interes dovedit de intensa circulație a exemplarului, care în decursul anilor a aparținut mai multor persoane, detalii care le aflăm din comentariile acestora lăsate pe filele cărții.

Unul din indiciile revelatoare ale dezvoltării culturii unei ţări este, existenţa tiparului şi a bibliotecilor. În istoria culturală a Basarabiei în sec. XIX un loc aparte revine înfiinţării de către Gavriil Bănulescu-Bodoni a Tipografiei Eparhiale la Chişinău. Dintre primele cărţi editate în acea tipografie se mai păstrează şi astăzi la noi Liturghie (1815), Molebnic (1815), Ceasoslov (1817), Mineiu de obşte (1819).

Biblioteca noastră pune la dispoziția cercetătorilor un bogat material documentar. Studierea temeinică și sistematică al întregii colecții ar scoate la iveală noi date prețioase din istoria culturii, învățămîntului și pegagogiei, date care pot reprezenta contribuții la bibliografia națională retrospective, ar dezvălui aspecte inedite din istoria tiparului, din istoria circulaţiei cărților, din istoria mișcării de idei în Basarabia, mărturie totodată a sdtrădaniilor înaintașilor noştri în scopul ridicării sociale şi culturale ale poporului nostru.

Galina CANŢÎR

DOUĂ VEACURI DE TĂCERE...

„Două veacuri de tăcere…” este titlul expoziţiei de cărţi organizată în Sectorul Carte Rară şi Veche şi include opere din tezaurul universal apărute acum două sute de ani în cele mai de seamă centre tipografice ale Europei: Paris, Viena, Leipzig ş.a. 

Documentele expuse sunt în limbile franceză, germană, latină, poloneză şi fac parte din direrite domenii ştiinţifice: istorie, literatură, filosofie ş.a. 

Cărţile vernisate pot fi văzute la adresa: str. Adacemiei 5a, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a AŞM, Sectorul Carte Rară şi Veche. 

    

LA FRANCOPHONIE

Între multitudinea de comori bibliofile aflate în Sectorul Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan” a AŞM, atestăm inclusiv cărţi în limba franceză, cărţi despre istoria Franţei şi cultura ei. Astfel, cu prilejul Zilelor Francofoniei, în cadrul sectorului este vernisată expoziţia de cărţi cu titlul „La Francophonie”.

Documentele prezentate aparţin diferitor domenii precum: literatură, religie, istorie etc. Dintre titlurile expuse menţionăm: Nouveau dictionnaire allemand- françois et françois-allemand a l’usage des deux nations (Vienne, 1804); Le droit de la guerre et de la paix, T. 2 Grotius, H. (Amsterdam, 1724); Michelet, J. Histoire de la revolusion française (Paris, 1847); Ségur, L. P. Abrégé de l’histoire universelle, ancienne et modern, a l’usage de la Jeunesse ( Paris, 1817). Cea mai veche tipăritură expusă este Le grand Cyrus, T. 8, Scudery, Magdeleine (Paris, 1652).

Filele ilustrate cu gravuri, coperţile împodobite cu chenare şi ornamente — dau expoziţiei o imagine deosebită.

Vă invităm să vedeţi expoziţia pe adresa str. Academiei 5a, Sectorul Carte Rară şi Veche.