COLECŢIA „CARTEA STRĂINĂ”

Colecţia CARTEA STRĂINĂ include opere din tezaurul universal, apărute de-a lungul sec. XVI-XIX în cele mai de seamă centre tipografice ale Europei: Paris, Varşovia, Lyon, Veneţia etc. Printre autorii notorii, operele cărora se păstreză în patrimoniul nostru sunt: Homer, Vergiliu, Cicero, Diderot, Voltaire, Balzac, Hugo ş. a.

Ediţiile ilustrative sunt în limbile franceză, engleză, germană, poloneză etc. Referindu-ne la domeniile ştiinţifice din care ar putea face parte, enumărăm literatură artistică, istorică, ecleziastică, matematică, medicină etc.

Colecţia este o compilare preţioasă de informaţie ştiinţifică din diferite locuri şi epoci ce trebuie valorificată. Cărţile impun printr-o prezentare grafică deosebită: coperta stilată, cotorul cu imprimări, foile de titlu executate în stil gotic. Valoarea colecţiei este conferită de numărul relativ mare de realizări tipografice originale italiene, franceze, germane, de exemplarele cu însemnări manuscrise, interesante prin conţinut sau prin provenienţă, însemnelor de carte create pentru bibliofili pentru a-şi însemna cărţile în chip felurit prin semnarea numelui întreg, a iniţialelor sau a monogramei, de ex-libris-urile care amintesc despre posesorii succesivi şi despre circulaţia cărţilor.

O strălucire aparte îi dă colecţiei prezenţa operelor reprezentanţilor iluminismului. Acest curent de gândire raţionalist a avut în epocă un rol progresist, liptând pentru afrmarea raţiunii, pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii naţionale. Secolul „luminilor” a oferit şi schimbări în forma grafică a cărţii:  ilustraţii şi anexe (planşe şi hărţi) cu care cartea acestui secol era înzestrată, vadindu-se fie un gust estetic, fie o rigoare ştiinţifică mai mare.

Pentru raritatea, dar şi pentru valoarea artistică deosebită, este de menţionat lucrarea L’Ungheria spiegata da Gio Nicolo Doglioni. Este şi cea mai veche tipăritută ce o avem în sector. Editată în Veneţia, în anul 1595, în limba acelor timpuri, este o carte despre istoria regatului Ungar de la începuturi pînă în 1595. Pe  faţa interioară a primei coperte se află un ex-libris al scriitorului Gheorghe Sion – etichetă creată prin procedee grafice.

La sfârşitul cărţii este un catalog al regilor ce au condus regatul, o hartă a teritoriului dat. Conţine frontispicii, foaie de titlu frumos ornamentată, marca tipografică: Virtuti sic cedit invidia.

Un compartiment valoros al acestei colecţii aparţine cărţii poloneze. Conţine opere ale scriitorilor polonezi, sec. XIX-XX, literatură şi critică literară, istoria şi geografia Poloniei ş.a. Majoritarea documentelor au ajuns pe rafturile bibliotecii din donaţiile persoanelor cointeresate de promovarea şi dezvoltarea culturii.

Aceste cărţi au îmbogăţit colecţia şi au oferit o şansă cititorilor să lectureze în limba poloneză, să se informeze despre istoria, literatura, cultura, religia Poloniei din alte timpuri. 

Galina CANŢÎR

COLECŢIA „CARTEA ROMÂNEASCĂ"

Bogatul patrimoniu bibliografic al Sectorului Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan” a AŞM constituie un obiect de studiu al cercetărilor ştiinţifice din diferite domenii. Punerea materialului în circuitul ştiinţific reprezintă una din sarcinile fundamentale ale sectorului. Un interes deosebit are colecţia de Carte românească ce include culegeri de poezii, proză, tratate ştiinţifice, culegeri de documente, literatură juridică, economică, politică, studii de folclor, studii statistice etc. Include volume de date bibliografice, materiale despre circulaţia cărţii româneşti, însemnări manuscrise.

Împreună cu întreaga creaţie spirituală a poporului român, cartea şi tiparul românesc  au purtat pecetea unităţii, au reliefat mărturia etnică şi a circulat fără oprelişti împotriva restricţiilor impuse de graniţele politice, constituind o preţioasă mărturie a culturii poporului român. 

Cronicarii şi tipografii neamului românesc au un dar aparte nu doar de a transpune frumuseţea în creaţia lor, dar şi de a o transmite cu vlagă urmaşilor.

Opera scriitorilor aflată în sector a păstrat şi afirmat tradiţiile etniei, limba, conştiinţa de sine şi existenţa naţională, exprimând în acelaşi timp trăirea adevărată a poporului. Colecţia cuprinde cărţi ce au marcat nu numai momentul introducerii limbii române în biserică, ci şi momentul când acţiunile cărtureşti pentru trezirea conştiinţei iau amploare. Cartea şi tiparul românesc au jucat un rol însemnat în dezvoltarea societăţii, au participat la înfăptuirea tuturor marilor acte din istoria poporului român.

Volumele aflate în sector constituie factorul activ al afirmării şi menţinerii unităţii spirituale, al făuririi şi desăvârşirii statului roman.

Colecţia include opera marilor scriitori români N. Iorga, D. Bolintineanu, S. Barnuţiu, V. Alecsandri printre care am evidenţia volumul semnat de enciclopedistul de talie mondială, basarabeanul  B. P. Haşdeu,  Cuvente din bătrîni. Limba română vorbită între 1550-1600, editată la Bucureşti de către Societatea Academică Română, în anul 1878. Această lucrare este un „studiu paleografico-linguistic”, după cum l-a definit însuşi autorul.

Din colecţie fac parte şi cărţile lui V. A. Urechia: Poesia în facia politicei, 1867, Dela fraţi la fraţi: culegere de adhesiuni a Gintei latine, 1894, Codex Bandinus: memoriu asupra scrierei lui Bandinus dela 1646, 1895, scrierea lor fiind rezultatul unor stăruitoare investigaţii făcute, spre meritul lui V. A. Urechia.

O deosebită importanţă o au Cronicile României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei colectate de către Mihail Kogălniceanu. Distribuite în trei volume, reprezintă un unicat de cronici şi letopiseţe transpuse într-un stil deosebit, un limbaj specific, caracteristic climatului istoric, plin de lacune, dar cu o putere de atracţie nemărginită.

Între titlurile colecţiei se impun mai multe prin valoarea şi raritatea lor sau prin însemnările ce le conţin aparţinând diferitor centre tipografice care au existat pe teritoriul românesc : Îndreptarea legii, Târgovişte 1652,  Evanghelie, Snagov 1697, Apostol, 1683.

Pe parcursul anilor 2005-2009 colecţia s-a îmbogăţit cu 24 de volume ale Manuscriselor lui M. Eminescu.

Aşadar, colecţia de carte românească este un tezaur de informaţie istorico-culturală despre trăirea, gândirea şi suflarea românească. 

Galina CANŢÎR

COLECŢIA „MANUSCRISE"

Colecţia MANUSCRISE din cadrul Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a AŞM conţine câteva documente : câteva  Liturghii, Irmoase, Pilde duhovniceşti, Canoane  etc. Documentele din această colecţie se fac utile cercetătotilor ştiinţifici. Partea grafică, atractivitatea datorată răbdării copiştilor, artei miniaturii, legăturilor meşteşugăreşti ne relatează despre un interes deosebit manifestat faţă de aceste documente.

Pe câteva file ale manuscriselor, îndeosebi pe cele cu caracter religios, se găsesc însemnări  ce dezvăluie concepţii şi moravuri, fapte şi întâmplări mărunte, nu toate poate de amplitudinea solicitată pentru a constitui fapte istorice, dar atât de necesar de a fi la îndemâna cercetătorilor pentru reconstituirea trecutului.

Spre exemplu, manuscrisul de la începutul secolului al XIX-lea, Duhovnicească deprindere, copiat de monahul Stratonic de la mănăstirea Neamţ ne dezvăluie evenimente istorice: o răscoală ce a avut loc la Iaşi, în 1819, împotriva domnului Scarlat Alexandru Calimah voevod, într-al şaptelea an al domniei sale. Dintr-un alt comentariu lăsat pe paginile cărţii aflăm detalii despre un cutremur ce a avut loc pe 13 noiembrie 1829.

Un rol deosebit de important în colecţia dată îl are Pomealnic al Sfintei Mănăstiri Voroneţ, cea mai veche carte a colecţiei, tradusă şi scrisă la Voroneţ  în 1775, la care a trudit prolificul cărturar Bartolomeu Măzăreanu. Codicele reprezintă un manuscris cu copertă iniţială în scândură, acoperită cu piele, imprimată cu figuri florale. Sunt şi nişte urme a două catarame, dintre care s-a păstrat doar o legătură. Manuscrisul românesc cu caractere chirilice are 157 de pagini numerotate cu litere chirilice şi 3 nenumerotate. Câmpul fiecărei pagini este delimitat de copist printr-un patrulater dreptunghiular şi împărţit în două sau trei coloane. Nu se ştie cu exactitate când şi în ce împrejurări a ajuns codicele în Basarabia. Pomealnicul Mănăstirii Voroneţ reprezintă un document istoric deosebit de valoros şi prin faptul că deschide noi căi de cunoaştere cu privire la trecutul acestui lăcaş sfânt, a epocii lui Ştefan cel Mare, dar şi prin aceea că oferă informaţii noi despre zeci de generaţii de oameni de diferite ranguri. 

Galina CANŢÎR