ADUNAREA CAZANIILOR (Viena, 1793)

        Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

Joseph Addison

Adunarea Cazaniilor, una din cărţile care completează bogata colecţie de carte religioasă a bibliotecii, este o carte de învăţătură duhovnicească, scrisă în limba română, cu caractere chirilice, editată la tipografia lui Ştefan Novacovici din Viena, în 1793. 

Scrisă într-un stil viu, plin de culoare, cu fraze complexe atrage atenţia prin aspectul  fizic, conţinutul ei, frumuseţea graiului. Predicile din carte au fost cu grijă adunate de la sfinţi părinţi, de la cei mai vechi învăţători şi izvoditori. Filele ilustrate cu gravuri, cu iniţiale florale, frontispicii, vignete, letrine, podoabe finale – dau cărţii o imagine deosebită.

Coperţile din lemn îmbrăcat în piele presată sunt frumos decorate cu un chenar, ornamente în colţuri şi în mijloc – nişte frunzuliţe ce iau frumos forma unei cruci. S-au păstrat, deşi nu în întregime legăturile-cureluşele din metal şi piele ale cărţii. Pe contorul compus din 5 nervuri puţin vizibil se desluşeşte titlul cărţii.

Prima pagină, înzestrată cu chenar, are frontispiciu cu Iisus Hristos ce îl reprezintă de Mîntuitor redat în trei sferturi, înveşmântat în mantie şi tunică. Poartă nimb cruciger cu inscripţiile O.(ω). N. El emană raze în toate direcţiile fiind înscris într-un medalion susţinut de vrejuri din frunze, stilizate de acant [1].

Titlul e tipărit cu roşu şi negru. Pagina conţine textul: „Întru mărirea sfintei de o fiinţei, de vieaţă făcătoarei, | şi nedespărţitei Troiţi, Tatălui, şi Fiului, şi sfîntului Duh|, sau tipărit cartea aceasta: |ADUNAREA CAZANIILOR | a | multora feliuri de cuvinte învăţătoare | de | năravuri bune, | la Duminecii şi Sărbători prăznuitoare | În trei părţi | deosebi| cuprizîndu-să | Cu slobozenia celor mai mari | Şi cu blagoslovenia pravoslavnicului | Arhiepiscopului şi Mitropolitului | Carloveţului.| Întru împărăţitoare cetatea Beciului | În Tipografia de bun neam Născutului Stefan de Novacovici, la | anul dela facerea lumii 7301, dar dela Naşterea lui Hristos 1793 a Îndictionului 21” [2].

Cartea cuprinde 3 părţi, cu paginaţie deosebită. Primele 5 foi nu sînt numerotate. Introducerea  ocupă 3 din foile liminare [3, p. 123]. La începutul introducerii este un frontispiciu cu frunze de acant: reprezintă o frunză mare în mijloc, terminată în partea de sus cu o cruciuliţă, în timp ce din partea de jos pleacă spre dreapta şi stînga alte frunze ce formează o volută bogată.

Prima parte a cărţii are 94 de foi şi cuprinde învăţăturile bisericeşti ce trebuie citite în toate duminicile de la Anul Nou până la Pogorârea Sfântului Duh.

A doua parte, 84 de foi cu cuvinte de învăţătură bisericeşti, care de la întîia până la a 31 săptămână după pogorârea Sfântului Duh, duminicile să se citească .

Partea a treia din 87 de foi cuprinde cazanii bisericeşti cele ce de la duminicile strămoşilor la toate sărbătorile domneşti şi la sărbătorile sfinţilor a se citi.

În total, cartea are 270 de foi. Textul este scris cu caractere chirilice – cu tipar negru (cu excepţia primei foi). Letrinele sunt Prima literă de mărimea a trei rînduri, sunt frumos ornate, împletite cu elemente floristice, încadrate într-un chenar.

La sfîrşitul fiecărei părţi sînt frumos gravate nişte ilustraţii de dimensiuni mici ce reprezintă: un bucheţel de  flori cu frunze, pe Născătoarea cu pruncul în braţe şi o roză în mînă.

În text se găsesc însemnări, sublinieri şi notiţe. La pagina 30 a primei părţi în josul foii este un comentariu scris de mînă cu caractere chirilice, greu de desluşit. Scrierea conţine un pasaj din Biblie a Apostolului Pavel către romani, cap. 13.: „Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în arma luminii...”.

Starea cărţii: deteriorări de natură fizică-ondularea suprafeţei hârtiei, îndoituri, răsucire, pete de ceară, arsuri.

Tipăritura poate fi consultată de oricine e interesat de cultura şi ştiinţa altor vremuri. Privire tristă, însingurată, nuanţă – învechită, pierdută în umbra timpului provoacă incitări sublime, iar descrierea, deşi succintă, crează predilecţia de a citi, de a cunoaşte spiritul credinţei „vechi”, provoacă curiozitatea şi dorinţa de a răsfoi timpul care vorbeşte prin puterea cuvântului, or, omul se purifică prin setea de a cunoaşte.

                                                                          Galina CANȚÎR

Referințe bibliografice:

1. Tatay Anca Elisabeta. Din istoria şi arta cărţii româneşti vechi: gravura de la Buda (1780-1830). –  Cluj-Napoca, 2011. – 500 p.

2. Bianu, I. şi Hodos, N. Bibliografia românească veche. 1508-1830. Vol.II.  Bucureşti, 1910. - 570 p.

3. Cereteu Igor. Cartea românească veche și modernă în fonduri din Chișinău: Catalog. - Iași, 2011. - 433 p. 

4. Micu Emilian. Din istoria culturală a Românilor din Austro-Ungaria : Contribuiri fragmentare la istoria Tipografiei Ilirice-Româneşti din Viena 1770-1793 şi 1795. - Transilvania, 1910, XLI (1-2), 17-30.