Printre
valorile bibliofile atestate
în Sectorul Carte Rară
şi Veche a Bibliotecii
Ştiinţifice Centrale „A.
Lupan” a Academiei de Ştiinţe a
Moldovei este un manuscris de la începutul
secolului XIX, cu
titlul Duhovnicească deprindere, copiat
de monahul Stratonic de la
mănăstirea Neamţ. Manuscrisul s-a aflat în biblioteca acestei mănăstiri până în
anul 1864, când un
grup de călugări,
îndrumaţi de duhovnicul Andronic, au părăsit vechea mănăstire a
Neamţului, din cauza condiţiilor vitrege în care s-au pomenit
mănăstirile româneşti din
dreapta Prutului, în legătură cu secularizarea pământurilor mănăstireşti
în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Acest duhovnic împreună cu alţi monahi
nemţeni s-a stabilit în Basarabia, pe teritoriul satului Chiţcani de pe râul
Nistru, unde a întemeiat o altă mănăstire a Neamţului, cunoscută până în
prezent cu numele de Noul Neamţ. Prin contribuţia duhovnicului Andronic a fost
transportată o parte considerabilă a bibliotecii mănăstirii Neamţ, dovadă în
acest sens fiind numeroasele
ex-libris-uri, însemnări manuscrise,
ştampile, care confirmă apartenenţa vechii lavre a
Neamţului. În rândurile de mai jos redăm
unele informaţii despre acest manuscris, ca: titlul, cuprinsul cărţii şi
însemnările manuscrise, în speranţa că vor fi de folos celor interesaţi de
valorile bibliofile româneşti la general şi de cele nemţene în particular.
Descriere. Prezintă 7 f., 300 f. Cartea mai are o numerotare
ulterioară a foilor, în creion şi include cele 7 f. numerotate separat, de la
începutul cărţii. Astfel, după cele 300 f. numerotate cu cerneală neagră
urmează f. 308-389 curate,
numerotate cu creionul.
Dimensiuni exterioare: 22
x 15,5 x
5 cm. Dimensiuni foaie: 26 x 14,5
cm. Titlul cărţii este încadrat în chenar Text cu negru pe o coloană, cu 20 şi
22 de rânduri pe pagină. Coperţile lemn, piele cafenie. Pe marginile coperţilor
chenar floral aplicat prin presare, iar pe centru câte un medalion oval.
Cotorul este din piele, compoziţii florale, nervuri imprimate, iar în partea de
sus are imprimat cu galben titlul cărţii: ДУХОВНИЧАСКЪ ДЕПРИНДЕРЕ. Cheutori din piele şi metal. Stare bună de
conservare.
Titlul manuscrisului: Î-/ntru
Slava Sfin-/tei ceii de o fiinţă,
de vi-/aţă făcătoarei şi nedes-/părţitei
troiţă, A Tatălui
/ şi a
Fiiului şi a Sfăntului D(u)h: s-au scris
aceas-/tă carte sfântă şi învăţătoare carte / întru care la început
iaste viiaţa şi ne-/voinţile Precuviosului, părintelui no-/stru Teodor Studitul
şi apoi şi al-/tor precuvioşi şi sfinţi părinţi a-/dunate şi începându cu mila
lui Dumnezău / a
scrii adecă de
la velet 1802, fevruarii / la zi întăi şi-i prescrisă,
adecă de pi cărţile sfintei mănăstiri: a Nemţului. Întru care Sla-/vă, cinste
şi închinăciune a Tatălui şi a Fi-/iului şi a Sfântului D(u)h, acum şi puru-/re
în veci vecilor. Amin. <în continuare scris la o data ulterioară> În
zilele Stareţului Doroftei, de mână păcătoasă a lui monah Sandul - Stratonic -
fiind frate.
Însemnări. Pe o foaie curată la începutul cărţii, din 7 f.: I. „În ştiinţă să fie că la 1819 iuniia 8, ziua
duminecă, s-au rădicat ţara din oraşul Iaşii asupra măriei sali domnului
Scarlat Alexandru Calimah voevod, într-al şaptele an al domniei Sali şi mergând
norodul pănă la porta curţii, luat fiind de norod înainte făr de voe şi pe
mitropolitul Veniamin şi nepriimindu-l înlăuntrul curţii au început a bate în
poartă norodul cu pietre şi azvârli înlăuntru iar mitropolitul au
fugit dintre dânşii,
iar arnăuţii dinlăuntru
au început a împuşca şi au căzut den norod cu morţi, cu
răniţi piste patruzeci de suflete, iar turburare au ţănut de duminecă dimineaţa
pănă luni sara, spre marţi şi s-au mai ostoit, iar norodul nici măcar o dată
n-au împuşcat din arme”.
II. „În ştiinţă
să fie că la 1829, noemv(rie) 13 zile, spre patrusprezeci la 11 ceasuri de
noapte, sau cutremurat pământul foarte tari ca căt ai ceti milueşti-mă
Dumnezeule, rar, atăt au ţănut cutremurul şi în Iaşi multe zidiri au căzut de
tot şi multe au rămas struncinat”.
F. 1
de titlu: „Книга сiя
принадлежить Ново-Нямецкому Св. Вознесенскому Монастыру 1887 года (se
repetă pe f. 1)” <Cartea aceasta aparţine
Mănăstirii
cu hramul Sf. Înălţări. Anul 1887>.
F. 1-18: „Această sfântă carte este a obştejitiei preafericitului
părintelui nostru stareţului Paisie şi cine o va înstreina ori în ce chip
dintru această sf(â)ntă Nooaă Monastire Niamţul acela în veaci să rămâe supt ne
ertat canon şi neblagosloveniia Maicii
D(o)mnului şi a
părintelui nostru, anul 1864”.
Ştampile: Pe f. 1 (din 7) este aplicată o ştampilă ovală,
cerneală verde: Biblioteca Monastirii
Noul Neamţ Basarabia, jud. Tighina (se repetă pe aceeaşi foaie cu cerneală
violetă şi pe f. 1 de titlu cu cerneală verde).
Alăturată este o ştampilă rotundă, cerneală violetă,
cu legenda: НОВО-НЯМЕЦКАГО СВ. ВОЗНЕСЕНСКАГО МОНАСТЫРЯ (pe centru scena Înălţării).
Pe f. 7v o
ştampilă dreptunghiulară, cerneală
violetă, cu legenda: ЦЕНТРАЛЬНАЯ БИБЛИОТЕКА Академии наук МССР.
dr., conf. univ. Igor CERETEU
Institutul de Istorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu