DUHOVNICEASCĂ DEPRINDERE: UN MANUSCRIS NEMŢEAN NECUNOSCUT

Printre  valorile  bibliofile  atestate  în  Sectorul Carte  Rară  şi  Veche  a Bibliotecii  Ştiinţifice  Centrale  „A.  Lupan”  a Academiei de Ştiinţe a Moldovei este un manuscris de  la  începutul  secolului  XIX,  cu  titlul Duhovnicească  deprindere,  copiat  de  monahul Stratonic de la mănăstirea Neamţ. Manuscrisul s-a aflat în biblioteca acestei mănăstiri până în anul 1864,  când  un  grup  de  călugări,  îndrumaţi  de duhovnicul  Andronic, au părăsit vechea mănăstire a Neamţului, din cauza condiţiilor vitrege în care s-au  pomenit  mănăstirile  româneşti  din  dreapta Prutului, în legătură cu secularizarea pământurilor mănăstireşti în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Acest duhovnic împreună cu alţi monahi nemţeni s-a stabilit în Basarabia, pe teritoriul satului Chiţcani de pe râul Nistru, unde a întemeiat o altă mănăstire a Neamţului, cunoscută până în prezent cu numele de Noul Neamţ. Prin contribuţia duhovnicului Andronic a fost transportată o parte considerabilă a bibliotecii mănăstirii Neamţ, dovadă în acest sens fiind numeroasele  ex-libris-uri,  însemnări  manuscrise,  ştampile,  care  confirmă apartenenţa vechii lavre a Neamţului.  În rândurile de mai jos redăm unele informaţii despre acest manuscris, ca: titlul, cuprinsul cărţii şi însemnările manuscrise, în speranţa că vor fi de folos celor interesaţi de valorile bibliofile româneşti la general şi de cele nemţene în particular. 

Descriere. Prezintă 7 f., 300 f. Cartea mai are o numerotare ulterioară a foilor, în creion şi include cele 7 f. numerotate separat, de la începutul cărţii. Astfel, după cele 300 f. numerotate cu cerneală neagră urmează f. 308-389 curate,  numerotate  cu  creionul.  Dimensiuni  exterioare:  22  x  15,5  x  5  cm. Dimensiuni foaie: 26 x 14,5 cm. Titlul cărţii este încadrat în chenar Text cu negru pe o coloană, cu 20 şi 22 de rânduri pe pagină. Coperţile lemn, piele cafenie. Pe marginile coperţilor chenar floral aplicat prin presare, iar pe centru câte un medalion oval. Cotorul este din piele, compoziţii florale, nervuri imprimate, iar în partea de sus are imprimat cu galben titlul cărţii: ДУХОВНИЧАСКЪ  ДЕПРИНДЕРЕ. Cheutori din piele şi metal. Stare bună de conservare.

Titlul  manuscrisului: Î-/ntru  Slava  Sfin-/tei ceii de o fiinţă, de vi-/aţă făcătoarei şi nedes-/părţitei  troiţă,  A  Tatălui  /  şi  a  Fiiului  şi  a Sfăntului D(u)h: s-au  scris  aceas-/tă carte sfântă şi învăţătoare carte / întru care la început iaste viiaţa şi ne-/voinţile Precuviosului, părintelui no-/stru Teodor Studitul şi apoi şi al-/tor precuvioşi şi sfinţi părinţi a-/dunate şi începându cu mila lui Dumnezău  /  a  scrii  adecă  de  la  velet  1802, fevruarii / la zi întăi şi-i prescrisă, adecă de pi cărţile sfintei mănăstiri: a Nemţului. Întru care Sla-/vă, cinste şi închinăciune a Tatălui şi a Fi-/iului şi a Sfântului D(u)h, acum şi puru-/re în veci vecilor. Amin. <în continuare scris la o data ulterioară> În zilele Stareţului Doroftei, de mână păcătoasă a lui monah Sandul - Stratonic - fiind frate.    

Însemnări. Pe o foaie curată la începutul cărţii, din 7 f.: I. „În ştiinţă să fie că la 1819 iuniia 8, ziua duminecă, s-au rădicat ţara din oraşul Iaşii asupra măriei sali domnului Scarlat Alexandru Calimah voevod, într-al şaptele an al domniei Sali şi mergând norodul pănă la porta curţii, luat fiind de norod înainte făr de voe şi pe mitropolitul Veniamin şi nepriimindu-l înlăuntrul curţii au început a bate în poartă norodul cu pietre şi azvârli înlăuntru iar mitropolitul  au  fugit  dintre  dânşii,  iar  arnăuţii  dinlăuntru  au  început  a împuşca şi au căzut den norod cu morţi, cu răniţi piste patruzeci de suflete, iar turburare au ţănut de duminecă dimineaţa pănă luni sara, spre marţi şi s-au mai ostoit, iar norodul nici măcar o dată n-au împuşcat din arme”.

II. „În ştiinţă să fie că la 1829, noemv(rie) 13 zile, spre patrusprezeci la 11 ceasuri de noapte, sau cutremurat pământul foarte tari ca căt ai ceti milueşti-mă Dumnezeule, rar, atăt au ţănut cutremurul şi în Iaşi multe zidiri au căzut de tot şi multe au rămas struncinat”.

F.  1  de  titlu:  „Книга  сiя  принадлежить  Ново-Нямецкому  Св. Вознесенскому Монастыру 1887 года (se repetă pe f. 1)” <Cartea aceasta aparţine  Mănăstirii  cu  hramul  Sf. Înălţări. Anul 1887>.

F.  1-18: „Această sfântă carte este a obştejitiei preafericitului părintelui nostru stareţului Paisie şi cine o va înstreina ori în ce chip dintru această sf(â)ntă Nooaă Monastire Niamţul acela în veaci să rămâe supt ne ertat canon şi neblagosloveniia Maicii  D(o)mnului  şi  a  părintelui  nostru,  anul 1864”.

        Ştampile: Pe f. 1 (din 7) este aplicată o ştampilă ovală, cerneală verde: Biblioteca Monastirii Noul Neamţ Basarabia, jud. Tighina (se repetă pe aceeaşi foaie cu cerneală violetă şi pe f. 1 de titlu cu cerneală verde).

Alăturată este o ştampilă rotundă, cerneală violetă, cu legenda: НОВО-НЯМЕЦКАГО  СВ.  ВОЗНЕСЕНСКАГО  МОНАСТЫРЯ  (pe  centru scena Înălţării).

Pe  f.  7v o  ştampilă  dreptunghiulară,  cerneală  violetă,  cu  legenda: ЦЕНТРАЛЬНАЯ БИБЛИОТЕКА Академии наук МССР. 

                                                              

                                                                     dr., conf. univ. Igor CERETEU

                                                                                Institutul de Istorie 

VALENŢE ALE CULTURII CHINEZE

Robert Brun spunea că dintre toate obiectele ce compun decorul vieţii cotidiene, cartea tipărită este aceea care de aproape cinci secole s-a schimbat cel mai puţin şi rămâne cea mai întrebată. Veridicitatea cuvintelor sale este demonstrată de tendinţele fiecărei instituţii de cultură de a-şi menţine, îmbogăţi şi promova colecţia de tipărituri. Şi Biblioteca Ştiinţifică Centrală păstrează un tezaur bibliofil multicultural.

Pentru promovarea documentelor inedite ce dezvăluie taine ale altor culturi, în Sectorul Carte Rară şi Veche a fost organizată expoziţia de carte „Valenţe ale culturii chineze”. Sunt expuse cărţi despre istoria Chinei, civilizaţia şi cultura chineză. 

 

 

 

 

LA ÎNCEPUT A FOST CUVÎNTUL...

Se spune că dintre toate creaţiile şi iscodirile minţii omeneşti cartea şi tiparul sunt cele mai măreţe şi mai spectaculoase. O dedicaţie făcută acestor două componente ce au contribuit enorm la dezvoltarea umanităţii este expoziţia din Sectorul Carte Rară şi Veche cu titlul „La început a fost cuvîntul...”.

Organizată cu prilejul Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, expoziţia dată este o excursie virtuală ce ne dezvăluie detalii despre destinul şi peregrinarea cărţilor. Ne oferă informaţii de la scrierea cuneiformă săpată în piatră – la papirus, de la pergament la hîrtie.

Sunt vernisate cărţi despre viaţa şi activitatea inventatorului german Johannes Gutenberg renumit prin contribuţia sa remarcabilă în inventarea tiparului cu litere metalice mobile; despre Ivan Fedorov, primul tipograf din Rusia; despre Petru Movilă şi cronicarii teritoriului românesc: Mitropolitul Varlaam, Antim Ivireanul.

În istoria culturală a Basarabiei un rol important îl are Gavriil Bănulescu-Bodoni şi înfiinţarea Tipografiei Eparhiale la Chişinău. La expoziţie sunt expuse primele cărţi editate la acea tipografie: Liturghie (1815), Molebnic (1820) etc.

                    

                       

                   

APOSTOL (Bucureşti, 1683)

Concomitent cu Cartea românească de învăţătură, o altă tipăritură pornea să cutreiere poporul românesc APOSTOL care a apărut în 1683, la Bucureşti, în epoca lui Şerban Cantacuzino, sub îngrijirea Mitropolitului Teodosie. În istoria culturii româneşti, perioada domniei lui Şerban e caracterizată, pe tărâm religios prin triumful grecismului asupra slavonismului şi prin un pas mai departe în procesul de introducere a limbii române în biserică [1, p. 47].

Apostolul cuprinde texte din Faptele Apostolilor şi din epistolele Noului Testament citite la Liturghie şi alte slujbe religioase [2, p. 28]. Este o carte cu caracter religios, în limba română cu caractere chirilice, tradusă de pe un Apostol grecesc. Are 5 foi nenumerotate şi 200 numerotate. Textul tiparului este negru şi roşu, pagina încadrată având 32 rânduri.

Apostolul, este împodobit cu frontispicii, iniţiale ornate, gravuri ocupând o pagină întreagă. Foaia de titlu a cărţii este o adevărată dovadă a măiestriei tipografului Ieromonah Damaschin Gherbest, care şi-a lăsat iniţialele Д. Г.

Cadrul foii de titlu reprezintă o arcadă înzestrată cu elemente vegetale, scene biblice, medalioane cu chipuri. În partea inferioară a cadrului este înfăţişată scena biblică ADORMIREA MAICII DOMNULUI: în centrul imagii, Maica Domnului, întinsă pe patul mortuar, aureolată, cu mâinile strânse la piept, zăcând fără suflare. Alături, Iisus Hristos, în picioare şi cuprins în nimbul luminii, întors către capul mamei sale, ţine pe braţul drept un prunc înfăşat, închipuind sufletul Maicii. De pe o parte şi alta a catafalcului sunt arătaţi apostlii, unul din ei fiind cu o cadelniţă în mână (cădeşte), altul aplecându-se uşor la picioarele ei, cuprinde cu mâinele patul [3, p. 140-141].

Gravura foii de titlu reprezintă lateral lângă coloane, 2 apostoli în postura întreagă. În partea dreaptă – Apostolul Petru, aureolat, cu iniţialele, ţinând în mâna dreaptă o cheie, iar în mâna stângă o carte. Cheia, este un instrument simbolic ce caracterizează puterea de legare şi dezlegare a celui ce o poartă. În spaţiul religios, această putere spirituală i-a fost conferită Apostolului Petru. În popor, el este considerat „păzitorul porţilor cerului”, considerându-se că la el sunt cheile [4, p. 92-93]. La picioarele lui este o inscripţie cu caractere chirilice КАМЕНВЕРЫ, iar sub litere este arătată scena cu martiriul apostolului – răstingnit pe o cruce cu capul în jos.

În partea dreaptă a cadrului, e înfăţişat Apostolul Pavel, aureolat reprezentat ţinând în mâna dreaptă o sabie, iar în stânga o carte. Sabia, semnifică puterea tăioasă a cuvântului lui Dumnezeu, pedeapsa divină [5, p. 374]. Sub inscripţie, ilustrată scena mortuară a apostolului Pavel a îndurat martiriul la Roma, la puţin timp după Petru. Fiind cetăţean roman, el a fost decapitat cu spada, pe drumul spre Ostia [6, p. 209].

Pe verso foii de titlu se află Stema Ţării Româneşti. Ea reprezintă pajura bicefală (vultur imperial cu două capuri) ce ţine în gheare spada (dreapta) şi buzdugan (stânga) – aceasta este stema familiei Cantacuzino. Coroana imperială domină întreaga gravură care evocă tăria, puterea şi izbânda domniei lui Şerban Cantacuzino asupra duşmanilor [7, p. 42]. În mijlocul imaginii se află corbul cu crucea în cioc, la dreapta desenat un soare, iar la stânga o semilună, ambele reprezentate ca figuri umane (ochi, nas, gură). Stema e însoţită de iniţialele domneşti şi 8 versuri:  

„Versuri 8 asupra Stemelor Luminatului şi Înnălţatului Domnu / Io Serbanu C. B. Voevod / Filosofii toţi numescu pre Gripsoru înpăratu/Iară corbulu zicu a fi Hrănitoriu de Proroci / Aceşte amăndoi cununâ pre Domnulu Şerbanu Voevodă, / Arătându şi nemurile, despre ce viţă să trage, / Despre tată Gripsorulu, Nemulu celu înpărătescu, / Iară corbulu despre mumă, Odrăslire ce Domnească. / Rugăm dară pre Dumnezeu ca pre-acest Domnu luminat / Să-l păzescă totu cu pace, cu Domnie fericită.” [8, p. 260]

Un loc important în descrierea şi particularizarea cărţilor îl au însemnările identificate pe paginile exemplarelor cercetate, însemnări anonime sau iscălite, care au o semnificaţie aparte în înţelegerea vieţii comunităţilor care au  deţinut aceste bunuri culturale şi de patrimoniu. Ele reprezintă mărturii cu o semnificaţie aparte, care fixează ecouri ale unor evenimente cu rezonanţe complexe în viaţa comunităţii sau în viaţa particulară a posesorilor sau utilizatorilor. De pe paginile 3-12 a Apostolului, aflăm detalii despre posesorii cărţii, circulaţia ei şi că blestemat va fi cel ce va îndrăzni să ia cartea: „Să (să) ştie acesta şi dumnezăescu Apostol este a lui priotu(lui) ot sat Înghimposa, cumpărat din puterea lui şi cini s-ar ispiti a-l înstreina de la mâna lui să fie proclet”[9, p. 53].

Apostolul, se găseşte în colecţia de Carte Românească, Sectorul Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan”.

Galina CANŢÎR

REFERINŢE BIBLIOFRAFICE:

1.      IONNIŢIU, N. Th. Istoria editurii româneşti. Bucureşti, 1943. 254 p.

2.      STOIAN, Ion M. Dicţionar religios. Bucureşti. S.a. 294 p.

3.      ŞTEFĂNESCU, Ion D. Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti. Bucureşti: Meridiane, 1973. 269 p.

4.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. I Bucureşti, 2002.

5.      BIEDERMANN, Hans. Dicţionar de simboluri Vol. II Bucureşti, 2002.

6.      FOUILLOUX, Danielle şi al. Dicţionar cultural al Bibliei. Ed. A 2-a. Bucureşti, 2006. 361 p.

7.      MISCHEVCA, Vlad şi Ion NEGREI. Simbolurile Ţării Moldovei:  O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX. Ed. A 2-a. Chişinău, 2010. 142 p.

8.      BIANU, Ioan şi Nerva HODOŞ, Bibliografia românească  veche (1580-1830). T. 1. 1508-1716. Bucureşti: Editura Socec, 1903. 572 p.

9.      CERETEU, Igor. Cartea românească veche şi modernă în fondurile din Chişinău: Catalog. Iaşi, 2011. 445 p. 

CARTEA ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂŢĂTURĂ sau CAZANIA LUI VARLAAM

Cronicarii şi tipografii neamului românesc au un dar aparte nu doar de a transpune frumuseţea şi sfinţenia în creaţia lor, dar şi de a le transmite cu vlagă urmaşilor. Între multitudinea de comori bibliofile rămase ca dovadă a măiestriei artei, condeiului şi cuvântului veacurilor apuse Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643) este o mărturie vie a spiritualităţii neamului românesc. O tipăritură ce se află în Sectorul Carte Rară şi Veche al Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Cartea românească de învăţătură sau Cazania lui Varlaam este tipăritura de cel mai larg răsunet în viaţa spirituală a poporului nostru, în decursul secolelor trecute. Monumentalitatea lucrării se reflectă anume în importanţa şi circulaţia sa neîntreruptă timp de secole. Editată în 1643 este prima scriere tipărită în limba română în tipografia Trei Ierarhi (Trisvetitele) de la Iaşi, alcătuită şi îngrijită de Mitropolitul Varlaam în perioada domniei lui Vasile Lupu. Cazania sau paucenia, cum mai era numită în epocă, este un dar al domnitorului, destinată întregului neam românesc, „seminţiei” pravoslavnice de pretutindeni [1, p. 142-143].

Vasile Lupu şi mitropolitul Varlaam  - oameni de cult, animaţi de dorinţa de a sprijini promovarea culturii cu ajutorul Mitropolitului din Kiev, Petru Movilă, instalează în 1642 o tiparniţă în chiliile mănăstirii Trei Ierarhi (Treisfetitele) care a lucrat sub călăuza mitropolitului Varlaam.

Varlaam, fecior de răzeşi, originar din părţile Putnei, prin cultura sa teologică, calităţile sufleteşti, cunoştinţele de limbă slavă şi greacă a fost rapid ridicat la înalta treaptă de mitropolit al Moldovei în 1632, calitate pe care şi-o menţine până în 1653, ultimul an de domnie al lui Vasile Lupu. Prin îndeletnicirea sa cărturărească, el deschide şirul traducerilor şi editarea cărţilor religioase [2, p. 191 ]. Opera de căpătenie este Cazania. Carte de edificare şi luminare ce are titlul complet Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari (506 foi). Ea cuprinde predici la pericopele evanghelice ale duminicilor şi sărbătorilor, care se puteau citi în faţa credincioşilor în cadrul Sfintei liturgii. Cele mai multe pleacă de la explicarea pasajului din evanghelie, cuprinzând sfaturi de înfrânarea viciilor şi a patimilor, cu înfrăţire şi ajutorarea aproapelui. Sunt însă câteva legende hagiografice ce povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei, dintre care 2 sunt legate de teritoriul Moldovei: a Sf. Ioan cel Nou, protectorul Moldovei, ale cărui moaşte fuseseră aduse din cetatea Albă la Suceava, şi a Sfintei Mucenice Paraschiva din Epivat ale cărei moaşte fuseseră aduse din Constantinopol de Vasile Lupu şi aşezate la Mănăstirea Treisfetitele. Cuprinde 54 cazanii la duminici şi 21 la sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor, majoritatea fiind traduse sau prelucrate după lucrarea intitulată Comoara a mitropolitului grec Damaschin Studitul (1577), alte 32 de cazanii la duminici erau preluate din cartea predicatorului ucrainean Chiril Staroveţchi [3, p. 160 ]. Varlaam prin scrierea sa a adus un aport valoros în procesul de formare al limbii române literare. În textul cazaniei elementele slave se întâlnesc rar, şi sânt cuvinte ce erau înţelese când cultul divin era săvârşit în limba slavă, astăzi cuvintele date dau un caracter arhaic (ciudesa, liubovul, oteţî, oblastiia etc.). Foloseşte numeroase cuvinte de origine latină, forme sau expresii compuse cu elemente latine care astăzi sânt dispărute sau mai există în arii izolate, ca arhaisme (alalţi – ceilalţi, ascultoi – ascultători, mainte – mai înainte) [4, p. 195].

Cartea, reprezintă un tezaur nu doar prin puterea mirifică a cuvântului, dar şi prin valoarea ei artistică. Xilogravurile, frontispiciile, letrinele ce împodobesc tipăritura oferă un aspect şi o imagine deosebită. Deşi uneltele de bază şi chiar meşterii proveneau din Kiev, tehnica tiparului, modul de lucru şi mai ales realizarea gravurilor au o notă de specific românesc. Tipografia a fost înzestrată şi cu literă grecească adusă de la tipografia din Lvov, aflată sub conducerea mitropolitului kievean, Petru Movilă. Litera folosită este semiunicală chirilică, un pic înclinată. Textul cules cu litere de diferite mărimi este imprimat în negru şi roşu. În interiorul textului, la începuturi de capitole şi paragrafe întâlnim iniţiale ornamentate.

Letrinele, de mai multe mărimi, sunt decorate cu elemente vegetale, motive florale ce formează ramuri, cununi, ghirlande etc. Unele sunt neîncadrate, unele alcătuite din împletituri ca în vechile manuscrise moldoveneşti (litera K), altele alcătuite din motive botanice cu îngeri, femei, şerpi. Iniţiala S (chirilică dz), alcătuită din capul unui înger, o femeie, un cap de dragon şi ramuri cu frunze stilizate. Sânt şi iniţiale încadrate, compuse din motive botanice, iniţiale alcătuite din scene laice: un B chirilic este flancat de 2 cântăreţi unul cu flaut, celălalt cu mandalină [5, p. 67].

Paucenia, are două  foi de titlu deosebite. Prima pagină de titlu este o combinaţie reuşită a colonadelor şi medalionelor de sfinţi. În partea de sus a paginii, într-un medalion se află Mîntuitorul Hristos, cu nimb cruciger, ţinând într-o mînă o carte, iar cu o doua comentând ceva. În colţurile cadrului, cei 4 evanghelişti: încadraţi în medalione, cu cîte o carte în mîini şi simbolurile lor evanghelice: Matei (înger, băiat), Marcu (leu), Luca (taur), Ioan (vultur). În partea dreaptă, Apostolul Pavel, Sfânta Mucenică Parascheva, în partea stângă Apostolul Petru şi sf. Ioan cel Nou. În partea inferioară a paginii, cei trei mari ierarhi: Sf. Vasile cel Mare, Grigore, Ioan Gură de Aur.  Toţi sunt aureolaţi.

A doua foaie de titlu reprezintă în partea superioară un medalion cu cei trei ierarhi, în colţul dreaptă sus – Sfîntul Mucenic Ioan cel Nou, în colţul stângă sus, Sfântul Gheorghe. În părţile laterale nişte coloane stilizate cu elemente vegetale.

La împodobirea operei au fost utilizate 56 xilogravuri ca suport pentru frontispicii, inclusiv 2 imagini ale foilor de titlu. Xilogravurile includ 7 viniete ce care sunt ornate textele 78 variante pentru iniţiale [6, p. 99].

Gravurile, au un rol important, acela de a împodobi cărţile şi de a explica conţinutul acestora, facilitând astfel înţelegerea textelor [7, p. 193]. Paginile sunt înzestrate cu numeroaselor ilustraţii cu teme diferite, dintre care: Intrarea lui Hristos în Ierusalim, Învierea Domnului,  Pogorârea Duhului Sfânt, Duminica tuturor sfinţilor, Tăierea împrejur a Domnului Iisus Hristos, Schimbarea la faţă etc.

Exemplarele erau depozitate în cămara domnească, responsabili de vânzarea cărţii fiind diecii. Deoarece cartea aparţinea tipografiei domneşti, de un număr de exemplare dispunea însuşi domnitorul. Cele mai multe s-au vândut prin grija domniei şi a mitropoliei pe la biserici, şcoli şi mănăstiri.

Faptul că era o carte în limba română, tipărită de români, într-o ţară românească, pentru învăţătura neamului a făcut ca nu numai în momentul apariţiei ei, ci multă vreme după aceea, să aibă o mare căutare în rândul poporului. Preţul unui exemplar a fost în jur de 4 galbeni de aur [1, p. 143].

 Galina CANŢÎR

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Dudaş, Florian. Vechi cărţi româneşti călătoare. – Bucureşti, 1987. – 239 p.
2. Cartojan, N. Istoria Literaturii Române Vechi. – Bucureşti, 1980. – 589 p.
3. Enciclopedia ortodoxiei româneşti. – Bucureşti, 2010. – 160 p.
4. Onu, Liviu. Observaţii cu privire la contribuţia lui Varlaam la dezvoltarea limbii române literare // De la Varlaam la Sadoveanu. – Bucureşti, 1958. – 483 p.
5. Tomescu, Mircea. Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 1918. – Bucureşti, 1968. – 215 p.
6. Stăvilă, Tudor. Icoana basarabeană din sec. XIX. – Chişinău, 2011. – 190 p.
7. Tatay, Anca Elisabeta. Din istoria şi arta cărţii româneşti vechi: gravura de la Buda (1780-1830). –  Cluj-Napoca, 2011. – 500 p.

COLECŢIA MOLDAVICA

Prezenţa într-o bibliotecă a unui compartiment ce conţine şi păstrează cu drag o parte  bibliofilă a spiritualităţii şi identitităţii unei naţiuni este probabil cel mai mare tezaur.

Colecţia MOLDAVICA a Sectorului Carte Rară şi Veche al Bibliotecii Ştiinţifice Centrale este anume acel laborator de muncă intelectuală unde se găsesc printre rînduri şi litere dezvăluiri ale trăirilor neamului nostru.

Studierea patrimoniului naţional al unei biblioteci aduce un substanţial aport la cunoaşterea şi definirea unor mentalităţi, aspiraţii culturale.

MOLDAVICA s-a constituit fie printr-o susţinută şi costisitoare activitate de achiziţionare, fie prin înglobarea unui fond valoros deja existent în bibliotecă. O parte din cărţi au fost selectate, cumpărate de la anticariatele ştiinţifice din Kiev, Moscova, Odesa etc. În acest fel în rafturile sectorului s-au adunat lucrări de drept, politică, istorie, memorii, teologie.

Fondul mai cuprinde cărţi pegagogice, literatură psihopedagogică, tratate, manuale şcolare – deosebit de preţioase fiind Abecedarele alcătuite de Arhiepiscopul Gurie.

O importanţă notorie o au lucrările de drept ale juristului şi omului de stat român Andronache Donici, îndeosebi opera sa principală „Adunare cuprinzătoare în scurt din  cărţile împărăteştilor pravile...”  editată la Iaşi, Tipografia Mitropoliei în anul 1814. Ea îmbină obiceiul pământului cu normele de drept bizantin interpretate în sensul iluminismului.

O lucrare fără precedent între tipăriturile românești ale sec. XVII ce se află în colecţia dată este Cartea românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam, editată în anul 1643 la Iaşi. Ea continuă să rămână obiect de cercetare, de dezvăluire și elucidare, în pofida numeroaselor  studii care i-au fost consacrate în decursul timpului. Realizată în mod strălucit este o valoroasă lucrare ce a trezit un mare interes în jurul său, interes dovedit de intensa circulație a exemplarului, care în decursul anilor a aparținut mai multor persoane, detalii care le aflăm din comentariile acestora lăsate pe filele cărții.

Unul din indiciile revelatoare ale dezvoltării culturii unei ţări este, existenţa tiparului şi a bibliotecilor. În istoria culturală a Basarabiei în sec. XIX un loc aparte revine înfiinţării de către Gavriil Bănulescu-Bodoni a Tipografiei Eparhiale la Chişinău. Dintre primele cărţi editate în acea tipografie se mai păstrează şi astăzi la noi Liturghie (1815), Molebnic (1815), Ceasoslov (1817), Mineiu de obşte (1819).

Biblioteca noastră pune la dispoziția cercetătorilor un bogat material documentar. Studierea temeinică și sistematică al întregii colecții ar scoate la iveală noi date prețioase din istoria culturii, învățămîntului și pegagogiei, date care pot reprezenta contribuții la bibliografia națională retrospective, ar dezvălui aspecte inedite din istoria tiparului, din istoria circulaţiei cărților, din istoria mișcării de idei în Basarabia, mărturie totodată a sdtrădaniilor înaintașilor noştri în scopul ridicării sociale şi culturale ale poporului nostru.

Galina CANŢÎR

DOUĂ VEACURI DE TĂCERE...

„Două veacuri de tăcere…” este titlul expoziţiei de cărţi organizată în Sectorul Carte Rară şi Veche şi include opere din tezaurul universal apărute acum două sute de ani în cele mai de seamă centre tipografice ale Europei: Paris, Viena, Leipzig ş.a. 

Documentele expuse sunt în limbile franceză, germană, latină, poloneză şi fac parte din direrite domenii ştiinţifice: istorie, literatură, filosofie ş.a. 

Cărţile vernisate pot fi văzute la adresa: str. Adacemiei 5a, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a AŞM, Sectorul Carte Rară şi Veche. 

    

LA FRANCOPHONIE

Între multitudinea de comori bibliofile aflate în Sectorul Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan” a AŞM, atestăm inclusiv cărţi în limba franceză, cărţi despre istoria Franţei şi cultura ei. Astfel, cu prilejul Zilelor Francofoniei, în cadrul sectorului este vernisată expoziţia de cărţi cu titlul „La Francophonie”.

Documentele prezentate aparţin diferitor domenii precum: literatură, religie, istorie etc. Dintre titlurile expuse menţionăm: Nouveau dictionnaire allemand- françois et françois-allemand a l’usage des deux nations (Vienne, 1804); Le droit de la guerre et de la paix, T. 2 Grotius, H. (Amsterdam, 1724); Michelet, J. Histoire de la revolusion française (Paris, 1847); Ségur, L. P. Abrégé de l’histoire universelle, ancienne et modern, a l’usage de la Jeunesse ( Paris, 1817). Cea mai veche tipăritură expusă este Le grand Cyrus, T. 8, Scudery, Magdeleine (Paris, 1652).

Filele ilustrate cu gravuri, coperţile împodobite cu chenare şi ornamente — dau expoziţiei o imagine deosebită.

Vă invităm să vedeţi expoziţia pe adresa str. Academiei 5a, Sectorul Carte Rară şi Veche.

         

COLECŢIA „CARTEA STRĂINĂ”

Colecţia CARTEA STRĂINĂ include opere din tezaurul universal, apărute de-a lungul sec. XVI-XIX în cele mai de seamă centre tipografice ale Europei: Paris, Varşovia, Lyon, Veneţia etc. Printre autorii notorii, operele cărora se păstreză în patrimoniul nostru sunt: Homer, Vergiliu, Cicero, Diderot, Voltaire, Balzac, Hugo ş. a.

Ediţiile ilustrative sunt în limbile franceză, engleză, germană, poloneză etc. Referindu-ne la domeniile ştiinţifice din care ar putea face parte, enumărăm literatură artistică, istorică, ecleziastică, matematică, medicină etc.

Colecţia este o compilare preţioasă de informaţie ştiinţifică din diferite locuri şi epoci ce trebuie valorificată. Cărţile impun printr-o prezentare grafică deosebită: coperta stilată, cotorul cu imprimări, foile de titlu executate în stil gotic. Valoarea colecţiei este conferită de numărul relativ mare de realizări tipografice originale italiene, franceze, germane, de exemplarele cu însemnări manuscrise, interesante prin conţinut sau prin provenienţă, însemnelor de carte create pentru bibliofili pentru a-şi însemna cărţile în chip felurit prin semnarea numelui întreg, a iniţialelor sau a monogramei, de ex-libris-urile care amintesc despre posesorii succesivi şi despre circulaţia cărţilor.

O strălucire aparte îi dă colecţiei prezenţa operelor reprezentanţilor iluminismului. Acest curent de gândire raţionalist a avut în epocă un rol progresist, liptând pentru afrmarea raţiunii, pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii naţionale. Secolul „luminilor” a oferit şi schimbări în forma grafică a cărţii:  ilustraţii şi anexe (planşe şi hărţi) cu care cartea acestui secol era înzestrată, vadindu-se fie un gust estetic, fie o rigoare ştiinţifică mai mare.

Pentru raritatea, dar şi pentru valoarea artistică deosebită, este de menţionat lucrarea L’Ungheria spiegata da Gio Nicolo Doglioni. Este şi cea mai veche tipăritută ce o avem în sector. Editată în Veneţia, în anul 1595, în limba acelor timpuri, este o carte despre istoria regatului Ungar de la începuturi pînă în 1595. Pe  faţa interioară a primei coperte se află un ex-libris al scriitorului Gheorghe Sion – etichetă creată prin procedee grafice.

La sfârşitul cărţii este un catalog al regilor ce au condus regatul, o hartă a teritoriului dat. Conţine frontispicii, foaie de titlu frumos ornamentată, marca tipografică: Virtuti sic cedit invidia.

Un compartiment valoros al acestei colecţii aparţine cărţii poloneze. Conţine opere ale scriitorilor polonezi, sec. XIX-XX, literatură şi critică literară, istoria şi geografia Poloniei ş.a. Majoritarea documentelor au ajuns pe rafturile bibliotecii din donaţiile persoanelor cointeresate de promovarea şi dezvoltarea culturii.

Aceste cărţi au îmbogăţit colecţia şi au oferit o şansă cititorilor să lectureze în limba poloneză, să se informeze despre istoria, literatura, cultura, religia Poloniei din alte timpuri. 

Galina CANŢÎR

COLECŢIA „CARTEA ROMÂNEASCĂ"

Bogatul patrimoniu bibliografic al Sectorului Carte Rară şi Veche al BŞC „A. Lupan” a AŞM constituie un obiect de studiu al cercetărilor ştiinţifice din diferite domenii. Punerea materialului în circuitul ştiinţific reprezintă una din sarcinile fundamentale ale sectorului. Un interes deosebit are colecţia de Carte românească ce include culegeri de poezii, proză, tratate ştiinţifice, culegeri de documente, literatură juridică, economică, politică, studii de folclor, studii statistice etc. Include volume de date bibliografice, materiale despre circulaţia cărţii româneşti, însemnări manuscrise.

Împreună cu întreaga creaţie spirituală a poporului român, cartea şi tiparul românesc  au purtat pecetea unităţii, au reliefat mărturia etnică şi a circulat fără oprelişti împotriva restricţiilor impuse de graniţele politice, constituind o preţioasă mărturie a culturii poporului român. 

Cronicarii şi tipografii neamului românesc au un dar aparte nu doar de a transpune frumuseţea în creaţia lor, dar şi de a o transmite cu vlagă urmaşilor.

Opera scriitorilor aflată în sector a păstrat şi afirmat tradiţiile etniei, limba, conştiinţa de sine şi existenţa naţională, exprimând în acelaşi timp trăirea adevărată a poporului. Colecţia cuprinde cărţi ce au marcat nu numai momentul introducerii limbii române în biserică, ci şi momentul când acţiunile cărtureşti pentru trezirea conştiinţei iau amploare. Cartea şi tiparul românesc au jucat un rol însemnat în dezvoltarea societăţii, au participat la înfăptuirea tuturor marilor acte din istoria poporului român.

Volumele aflate în sector constituie factorul activ al afirmării şi menţinerii unităţii spirituale, al făuririi şi desăvârşirii statului roman.

Colecţia include opera marilor scriitori români N. Iorga, D. Bolintineanu, S. Barnuţiu, V. Alecsandri printre care am evidenţia volumul semnat de enciclopedistul de talie mondială, basarabeanul  B. P. Haşdeu,  Cuvente din bătrîni. Limba română vorbită între 1550-1600, editată la Bucureşti de către Societatea Academică Română, în anul 1878. Această lucrare este un „studiu paleografico-linguistic”, după cum l-a definit însuşi autorul.

Din colecţie fac parte şi cărţile lui V. A. Urechia: Poesia în facia politicei, 1867, Dela fraţi la fraţi: culegere de adhesiuni a Gintei latine, 1894, Codex Bandinus: memoriu asupra scrierei lui Bandinus dela 1646, 1895, scrierea lor fiind rezultatul unor stăruitoare investigaţii făcute, spre meritul lui V. A. Urechia.

O deosebită importanţă o au Cronicile României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei colectate de către Mihail Kogălniceanu. Distribuite în trei volume, reprezintă un unicat de cronici şi letopiseţe transpuse într-un stil deosebit, un limbaj specific, caracteristic climatului istoric, plin de lacune, dar cu o putere de atracţie nemărginită.

Între titlurile colecţiei se impun mai multe prin valoarea şi raritatea lor sau prin însemnările ce le conţin aparţinând diferitor centre tipografice care au existat pe teritoriul românesc : Îndreptarea legii, Târgovişte 1652,  Evanghelie, Snagov 1697, Apostol, 1683.

Pe parcursul anilor 2005-2009 colecţia s-a îmbogăţit cu 24 de volume ale Manuscriselor lui M. Eminescu.

Aşadar, colecţia de carte românească este un tezaur de informaţie istorico-culturală despre trăirea, gândirea şi suflarea românească. 

Galina CANŢÎR

COLECŢIA „MANUSCRISE"

Colecţia MANUSCRISE din cadrul Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a AŞM conţine câteva documente : câteva  Liturghii, Irmoase, Pilde duhovniceşti, Canoane  etc. Documentele din această colecţie se fac utile cercetătotilor ştiinţifici. Partea grafică, atractivitatea datorată răbdării copiştilor, artei miniaturii, legăturilor meşteşugăreşti ne relatează despre un interes deosebit manifestat faţă de aceste documente.

Pe câteva file ale manuscriselor, îndeosebi pe cele cu caracter religios, se găsesc însemnări  ce dezvăluie concepţii şi moravuri, fapte şi întâmplări mărunte, nu toate poate de amplitudinea solicitată pentru a constitui fapte istorice, dar atât de necesar de a fi la îndemâna cercetătorilor pentru reconstituirea trecutului.

Spre exemplu, manuscrisul de la începutul secolului al XIX-lea, Duhovnicească deprindere, copiat de monahul Stratonic de la mănăstirea Neamţ ne dezvăluie evenimente istorice: o răscoală ce a avut loc la Iaşi, în 1819, împotriva domnului Scarlat Alexandru Calimah voevod, într-al şaptelea an al domniei sale. Dintr-un alt comentariu lăsat pe paginile cărţii aflăm detalii despre un cutremur ce a avut loc pe 13 noiembrie 1829.

Un rol deosebit de important în colecţia dată îl are Pomealnic al Sfintei Mănăstiri Voroneţ, cea mai veche carte a colecţiei, tradusă şi scrisă la Voroneţ  în 1775, la care a trudit prolificul cărturar Bartolomeu Măzăreanu. Codicele reprezintă un manuscris cu copertă iniţială în scândură, acoperită cu piele, imprimată cu figuri florale. Sunt şi nişte urme a două catarame, dintre care s-a păstrat doar o legătură. Manuscrisul românesc cu caractere chirilice are 157 de pagini numerotate cu litere chirilice şi 3 nenumerotate. Câmpul fiecărei pagini este delimitat de copist printr-un patrulater dreptunghiular şi împărţit în două sau trei coloane. Nu se ştie cu exactitate când şi în ce împrejurări a ajuns codicele în Basarabia. Pomealnicul Mănăstirii Voroneţ reprezintă un document istoric deosebit de valoros şi prin faptul că deschide noi căi de cunoaştere cu privire la trecutul acestui lăcaş sfânt, a epocii lui Ştefan cel Mare, dar şi prin aceea că oferă informaţii noi despre zeci de generaţii de oameni de diferite ranguri. 

Galina CANŢÎR

COLECŢIA „CARTEA CU CARACTERE CHIRILICE" (Cartea religioasă)

Colecţia CARTEA CU CARACTERE CHIRILICE conţine preponderent literatură ecleziastică: Sfânta Scriptură, Minee, Trebnice, Liturghii, Sbornice, Amfologhioane, Evanghelii.

Cărţile provin de la nenumăraţi posesori din diferite epoci şi straturi sociale, informaţie oferită din însemnările existente pe unele file ale lucărilor.

Însemnările ne dezvăluie concepţii şi moravuri, fapte şi întâmplări mărunte, cotidiene, nu toate de amptitudinea solicitată pentru a constitui fapte istorice, dar atât de necesar a fi la îndemâna istoricului pentru reconstituirea trecutului.

Una dintre  cele mai importante  ediţii a  colecţiei este APOSTOL, apărută în 1597, la Moscova (tirajul fiind foarte mare pentru acele vremuri, după cum au stabilit savanţii-bibliologi, de 1000 de exemplare),   care     include   gravura evanghelistului Luca, executată de către Ivan Timofeev Neveja.

      Câteva lucrări ecleziastice din componenţa acestei colecţii:

• Evanghelie. Текст на старославскaм языке.
• Евангелие. - Киев, 1696.
• Евангелион  сиречь  благовестие  его  богодухновенных евангелистов. - 1690.
• Алфавит духовный. - Киев, 1747.
• Евангелион, сиречь  благовестие  его  богодухновенных евангелистов. - Львов, 1690.
• Алехии веки ши ачейй ноауэ. - 1819.
• Литургие. - Яшъ, 1759.
• Триодион. - Яшъ, 1768. 

Galina CANŢÎR